26 ianuarie 2011

La tigara...

“I light the cigarette to put off the journey, to put off all journeys, to put off the entire universe”
Nu ştiu dacă sunt singurul căruia îi vin cele mai bune idei la ţigară, dar am să vă povestesc puţin despre asta.

Ţigara e una din micile plăceri ale zilei. Ţigara de dimineaţă e cea mai delicioasă, cea mai aromată, cea pe care o savurez cu cea mai mare poftă în creier. Alături de o cană plină cu cafea - dulce şi cu lapte să fie cafeaua -, ţigara-mi provoacă mai mult decât un orgasm de dimineaţă. Fumătorii mă-nţeleg...

Eu nu pot să fumez o ţigară dacă nu sorb câteva guri din ceva lichid. Mi se usucă gâtul şi buzele şi deseori, mi se lipesc de filtru. Aşa că, pentru mine, ţigara merge cel mai bine cu Cola. Mmm!

La ţigară îmi trec prin minte cele mai bune idei. O fi din cauza cofeinei, ba poate chiar a nicotinei, habar nu am. Cert e că toate planurile de viitor, de răzbunare, schiţele pentru articole, textele de agăţat, conversaţiile telefonice viitoare, pe toate le-am gândit la ţigară. Vorbesc despre cele mai bune, căci sunt sigur că cele proaste mi-au străbătut mintea în timp de făceam duş. Cada e un loc groaznic în care să-ţi planifici viaţa. Despre asta în alt post.

Acum vin cu o întrebare, către toţi fumătorii, zilnici sau ocazionali, minori sau majori, de toate felurile şi chipurile. Dragii mei pipaşi, de câte ori vi s-a întâmplat să treceţi prin această experienţă şi care-s cele mai bune idei care v-au trecut prin cap la ţigară?

4 ianuarie 2011

Retrospectiva

Vai, de când n-am mai scris pe blog! Nu ştiu când naiba trece timpul aşa repede... A şi venit 2011. Am şi făcut 19 ani. Sunt şi student. Ce dracuu??

Scriam aici despre lucruri măreţe pe care aveam să le fac în 2010. Multe le-am făcut, câteva nu. Sunt fericit. Sunt încântat de ce-am realizat în 2010. A fost oarecum un an de căcat, dar vorba aia, tot răul spre bine. Mi-am luat carnetul, am profitat cât mai mult de monstruleţul albastru şi-am făcut în 6 luni vreo 5000 de kilometri. La bac am luat o notă mai mult decât decentă, n-am de ce să mă plâng. M-am mutat în Bucureşti şi mă descurc mai mult decât bine, excepţional chiar. Sunt student la facultatea visurilor mele. Am cunoscut aici oameni minunaţi, câţiva care-mi sunt prieteni, nicidecum colegi. Atitudinea mi-am schimbat-o destul de mult, am devenit un om mai bun. Mi-am dovedit că pot avea mai multă iniţiativă aşa că am lăsat lenea la o parte şi-am profitat de orice ocazie s-a ivit.

Îmi doresc ca 2011 să fie măcar la fel de bun ca 2010. Vreau ca în acest an să îmi îndeplinesc toate dorinţele. Să profit cât mai mult de viaţa de student. Să fac tot ce-mi trece şi nu-mi trece prin cap. Vreau să profit de orice chestie, oricât de mică. Vreau să fiu cel mai superbăiat!

Aşa că, dragă Cristi, te rog să nu mă dezamăgeşti!

27 octombrie 2010

Voinţă

În general, în viaţă, cam totul ţine de voinţă. Fie că eşti priceput, fie că nu, în momentul în care vrei, reuşeşti.

Nu înţeleg oamenii delăsători. Mai mult, nu-i înţeleg pe care care nu pot fără să fi încercat. Cum să spui că nu poţi dacă nu ştii lucrul ăsta? E trist că văd din ce în ce mai des oameni de genul şi m-am cam săturat să-ncerc a da lecţii de bun simţ. Căci până la urmă ţine de bun simţ. Bun simţă faţă de propria-ţi persoană.

Revenind la voinţă... să exemplific. Mă voi rezuma la persoana mea, pentru că pe mine mă cunosc cel mai bine. Eu, Cristi, mi-am demonstrat în repetate rânduri că pot. De la cele mai mici lucruri, până la cele care m-au marcat. Am învăţat alfabetul la 2 ani, pentru că am vrut. Tot în acea perioadă i-am scris prima scrisoare lui Moş Crăciun, din acelaşi motiv. Mai târziu, am câştigat primul concurs. Motivul? Acelaşi. Am intrat la cel mai bun liceu pentru că am vrut. La fel cu facultatea. Mereu am avut voinţă, ceea ce m-a făcut mai bun decât alţii. Nu inteligenţa, nu alte calităţi, ci voinţa mă face diferit.

De ce ziceam mai devreme că şi atunci când poate nu te pricepi, dacă ai voinţă reuşeşti? Nu faci o treabă la fel de bună ca cel care ştie şi poate, dar măcar duci la bun sfârşit ce-ai început. Satisfacţia e garantată, îţi spun eu!

Poate că nu sunt atât de bun când joc o piesă de teatru, dar dacă vreau să fac asta, o voi face. Poate că nu scriu atât de incitant pe cât pretind, dar măcar vreau s-o fac. Exemple sunt multe, esenţialul e important. Aşa am reuşit să fac de toate. Aşa mi-am descoperit talentele şi pasiunile. Aşa am ajuns să zic "Bă, eu chiar îmi doresc să fac aia!". Aşa am ajuns să fac aia.

Nu vreau să pară că mă laud, pentru că sincer nu asta încerc prin acest post. Scriu în speranţa că vei înţelege principalul. În acelaşi timp scriu pentru mine însumi. Pentru ca atunci când mi se va părea că nu sunt bun de nimic să recitesc aceste rânduri şi să-mi amintesc că mereu am avut voinţă.

PS: Eu chiar asociez verbul "a vrea" cu "voinţa". Ca să nu se creeze confuzii.

26 octombrie 2010

Halloween party la FJSC!

FJSC organizează party de Halloween! Mai multe detalii zilele astea, momentan avem data, locul şi ora.

25 octombrie 2010

În bucătărie

Mda, e cam nasoală treaba... De când am venit la capitală, petrec destul de mult timp în bucătărie. Nu în sensul ăla! Stau în bucătărie şi mănânc, citesc, fumez mult, beau cola, mănânc, mai şi respir, iar mănânc şi tot aşa.

Daaaaar, de când petrec aşa mult în această încăpere îmbietoare, simt aşa, în străfundul stomacului, nevoia de a băga ceva dulce în gură. Ba o napolitană, ba un biscuit, ba o bomboană... se-adună! Nu că m-aş îndopa cu dulciuri, dar parcă parcă le-aş gusta tot timpul.

Astăzi m-a pus dracu' să intru pe un blog culinar. Mamăăă, mamăăăăă! Băleam efectiv la pozele lor, stomacul îmi ghiorţăia, iar papilele gustative funcţionau la maxim... Ce de ciorbe, fripturi, paste, sosuri, salate! Dar mai ales, câte reţete de prăjituri! Culmea, răsfoiam blogul din pat, că era cam dimineaţă, deci nu mă aflam în bucătărie. Tragedie mare, dar mare de tot! A trebuit să mă ridic din pat, să-mi caut papucii, să mă deplasez până la frigider şi să constat că singurul lucru care-mi putea satisface poftele era un Rafaello. L-am desfăcut în lacrimi şi l-am mestecat încet, plimbându-l prin toate părţile gurii şi gândindu-mă la apetisantul cheesecake din pozele de pe blog.

Cheesecake! Am mâncat eu odată o astfel de bunătate într-un restaurant din Constanţa; Trattoria Verdi se numea. Dau şi numele şi chiar îl recomand, cu mâna pe stomac, oricui vrea să mănânce mâncare italienească divină, la preţuri destul de accesibile. Mă rog, ziceam de chessecake-ul lor. Băi frate, câtă savoare, câtă dulceaţă! Creierul îmi cerea, ba ce mint, îmi ordona să mănânc, dar stomacul, săracul, refuza să mai accepte orice firmitură. După o porţie sănătoasă de paste şi jumătate de litru de apă, cred şi eu! N-am reuşit să termin bunătatea aia de prăjitură cu brânză (căci aşa se traduce în română), ceea ce m-a întristat teribil. Când am ajuns acasă îmi venea să-mi trag palme peste stomac gândindu-mă la asta...

Ideea e că după această dimineaţă plină de reţete, am hotărât că-mi voi prepara singur prăjitură cu brânză. Reţeta, în caz că v-am făcut poftă şi vreţi să încercaţi şi voi, o găsiţi aici. Pare simplu de făcut şi incredibil de mâncat! Zilele astea mă pun pe treabă, căci pofta mi-e mare, şi promit că voi posta pe blog poze cu minunăţia ce-mi va ieşi din astea două mâini dibace cu care scriu. Mă rog, cu una scriu şi cu cealaltă îmi mângâi burta.


Later edit: 
Promiteam că voi găti vestita prăjitură cu brânză. Şi chiar am făcut-o! Am băgat la frigider două bucăţi să le gustăm.



12 octombrie 2010

Facultate

Fără nicio legătură, am observat că de ceva timp încoace, toate posturile pe care le scriu, le scriu cu diactritice. Ce frumos din partea mea!

Facultate... Sau, mai bine spus, studenţie. A trecut săptămâna de acomodare, vine greul. Facultatea se anunţă pe cât de grea, pe atât de distractivă. Referate, lucrări practice, seminarii, toate picanteriile-astea o fac extraordinar de atractivă. Presimt c-o să-mi placă aici la voi, la Bucureşti. De fapt, deja m-am obişnuit. Ce dor de casă, ce maşină, ce nostalgie? Au trecut toate şi ceea ce urmează pare promiţător.

Mă simt ca acasă şi cred că-i bine. Sper să fie bine.

1 octombrie 2010

La capitala

Gata, e definitiv! M-am mutat la capitala. Cu haine, cu carti si cu o parte din prieteni. Sa fie de bine! New town, new clothes.

5 septembrie 2010

Adunate...

"E cald, e trist în jur. Lumea mişună, zbiară, oftează; dar răbdăm cu toţii."
Asta scriam în urmă cu trei ani pe un blog pierdut... Cam asta e impresia pe care mi-a lăsat-o vara ce tocmai a trecut. N-a fost prielnică, cel puţin pentru mine. Nu mi-a plăcut, n-am făcut nimic deosebit, dimpotrivă. A fost o vară monotonă, caniculară şi plictisitoare.

Ce merită menţionat e mai jos. E fix ceea ce merită menţionat, că de restul, nu că mi-e ruşine sau lehamite, sau mai ştiu eu ce, dar numai eu şi câţiva ştim ce de căcat a fost vara asta pentru mine.

Am luat bacul cu o notă decentă.
Am intrat la facultatea la care îmi doream să intru.
Am luat carnetul.
Am reuşit să nu mai fiu atât de leneş.
Am fost pe cât de des am putut în Vama Veche.
Am cunoscut oameni noi.
Am întâlnit-o în sfârşit pe Maria.
Am învăţat jocuri noi de cărţi.

Unii ar spune că sunt nesimţit, că mulţi n-au făcut ce-am făcut eu într-un an. Ok, poate că da. Dar asta simt. Simt că a fost o vară pierdută. Simt că nu am făcut tot ce-am vrut să fac. Simt că...

Bine, fie, scriind rândurile astea îmi dau seama că totuşi sunt puţin egoist... Totuşi, mi-am învăţat lecţia. Cum scriam într-un post anterior, măcar am învăţat ca niciodată să nu renunţ la ceva pentru altceva. Lucrurile pot lua o întorsătură atât de greşită... Sunt curios ce urmează.

26 august 2010

Asa da!



Melodia o stiu de pe mixtape-ul 'AP 71' dar clipul abia l-am descoperit. Made in Romania? DA!

5 august 2010

"CONSTANŢA PRIMUL PAS ÎN LUNGA TA CĂLĂTORIE"

LANSAREA ALBUMULUI
"CONSTANŢA PRIMUL PAS ÎN LUNGA TA CĂLĂTORIE®"
(MONUMENTELE MUNICIPIULUI CONSTANŢA)
Constanţa – 06 AUGUST 2010, ora 16.30


Albumul reflectă bogăţia patrimoniului cultural al Municipiului Constanţa, patrimoniu ce poate transforma orice vacanţă într-o experienţă spirituală, într-o iniţiere. Oraşul Constanţa este prezentat astfel ca locul unde se poate face primul pas în cultura europeană, atât de necesară într-o călătorie de o viaţă.

Lansarea albumului "CONSTANŢA PRIMUL PAS ÎN LUNGA TA CĂLĂTORIE®" (Monumentele Municipiului Constanta) va avea loc la Muzeul de Artă Constanţa pe data de 06 august 2010, ora 16.30. Albumul face parte din proiectul "i-Tour", iniţiat şi implementat de agenţia de publicitate Groove Hour Constanţa şi susţinut pe plan local de Asociaţia de Promovare şi Dezvoltare a Turismului Litoral – Delta Dunării.

Constanţa Primul pas în lunga ta călătorie® o premieră în prezentarea valorilor de patrimoniu ale Municipiului Constanţa: imagini de ansamblu, detalii şi informaţii inedite. Albumul este editat într-un tiraj de 2000 exemplare, conţine 210 pagini color şi va fi donat, cu ocazia lansării tuturor invitaţilor, agenţiilor de turism, hotelierilor de pe litoral şi bibliotecilor din ţară. Albumul este realizat în scop didactic şi va contribui cu siguranţă la reţinerea turiştilor cât mai mult timp în zonele de vacanţă prin informare.

"i-Tour" este un proiect naţional de informare şi promovare turistică, iniţiat în 2005 de Groove Hour, iar în 2010 el vine cu cea mai amplă campanie de informare turistică realizată până acum. Anul acesta, prin "i-Tour", au fost tipărite peste 1.000.000 de pliante de informare turistică gratuite diseminate în locaţii din zonele de trafic maxim din ţară: Litoral, Delta Dunării şi Valea Prahovei. Campaniile anuale de informare turistică iniţiate vin în sprijinul a peste 2.000.000 de turişti.