Mda, e cam nasoală treaba... De când am venit la capitală, petrec destul de mult timp în bucătărie. Nu în sensul
ăla! Stau în bucătărie şi mănânc, citesc, fumez mult, beau cola, mănânc, mai şi respir, iar mănânc şi tot aşa.
Daaaaar, de când petrec aşa mult în această încăpere îmbietoare, simt aşa, în străfundul stomacului, nevoia de a băga ceva dulce în gură. Ba o napolitană, ba un biscuit, ba o bomboană... se-adună! Nu că m-aş îndopa cu dulciuri, dar parcă parcă le-aş gusta tot timpul.
Astăzi m-a pus dracu' să intru pe un blog culinar. Mamăăă, mamăăăăă! Băleam efectiv la pozele lor, stomacul îmi ghiorţăia, iar papilele gustative funcţionau la maxim... Ce de ciorbe, fripturi, paste, sosuri, salate! Dar mai ales, câte reţete de prăjituri! Culmea, răsfoiam blogul din pat, că era cam dimineaţă, deci nu mă aflam în bucătărie. Tragedie mare, dar mare de tot! A trebuit să mă ridic din pat, să-mi caut papucii, să mă deplasez până la frigider şi să constat că singurul lucru care-mi putea satisface poftele era un Rafaello. L-am desfăcut în lacrimi şi l-am mestecat încet, plimbându-l prin toate părţile gurii şi gândindu-mă la apetisantul cheesecake din pozele de pe blog.
Cheesecake! Am mâncat eu odată o astfel de bunătate într-un restaurant din Constanţa;
Trattoria Verdi se numea. Dau şi numele şi chiar îl recomand, cu mâna pe stomac, oricui vrea să mănânce mâncare italienească divină, la preţuri destul de accesibile. Mă rog, ziceam de chessecake-ul lor. Băi frate, câtă savoare, câtă dulceaţă! Creierul îmi cerea, ba ce mint, îmi ordona să mănânc, dar stomacul, săracul, refuza să mai accepte orice firmitură. După o porţie sănătoasă de paste şi jumătate de litru de apă, cred şi eu! N-am reuşit să termin bunătatea aia de prăjitură cu brânză (căci aşa se traduce în română), ceea ce m-a întristat teribil. Când am ajuns acasă îmi venea să-mi trag palme peste stomac gândindu-mă la asta...
Ideea e că după această dimineaţă plină de reţete, am hotărât că-mi voi prepara singur prăjitură cu brânză. Reţeta, în caz că v-am făcut poftă şi vreţi să încercaţi şi voi, o găsiţi
aici. Pare simplu de făcut şi incredibil de mâncat! Zilele astea mă pun pe treabă, căci pofta mi-e mare, şi promit că voi posta pe blog poze cu minunăţia ce-mi va ieşi din astea două mâini dibace cu care scriu.
Mă rog, cu una scriu şi cu cealaltă îmi mângâi burta.
Later edit:
Promiteam că voi găti vestita prăjitură cu brânză. Şi chiar am făcut-o! Am băgat la frigider două bucăţi să le gustăm.
